Peste jumătate dintre firme spun că situația lor s-a deteriorat în ultimele șase luni, peste 40% anticipează reducerea personalului, însă majoritatea antreprenorilor continuă să creadă în capacitatea propriei companii de a merge mai departe.
Abstract
Barometrul Construcțiilor 2026, realizat de Institutul pentru Politici Economice și Publice în luna septembrie 2026, surprinde percepția antreprenorilor și managerilor din firmele de construcții asupra situației actuale și asupra perspectivelor pentru următorii ani.
Rezultatele descriu un sector aflat sub presiune. 55,6% dintre firme consideră că situația lor este mai rea decât în urmă cu șase luni, 80,6% întâmpină dificultăți în găsirea personalului calificat, iar aproximativ 44% declară că majorările de taxe au contribuit deja la reducerea numărului de angajați. Pentru următorii doi ani, 41,7% dintre companii anticipează o diminuare a personalului.
Cu toate acestea, imaginea nu este una de capitulare. 56,5% dintre antreprenori rămân încrezători în evoluția propriei firme, iar aproape două treimi dintre companii intenționează să mențină sau să crească investițiile. Barometrul relevă astfel un contrast important: încrederea în mediul economic este fragilă, dar încrederea antreprenorilor în propria capacitate de adaptare rămâne ridicată.
Despre cercetare
Cercetarea a fost realizată în septembrie 2026, în rândul companiilor care activează în sectorul construcțiilor din România. După eliminarea înregistrărilor tehnice duplicate, analiza cuprinde 108 firme distincte care au parcurs integral chestionarul.
Chestionarul a urmărit percepția asupra evoluției companiei, piața forței de muncă, impactul fiscalității, intențiile privind angajările și investițiile, încrederea antreprenorială, riscul de retragere sau faliment, dificultățile sectorului, internaționalizarea și percepția asupra mediului economic și instituțional.
Rezultatele reprezintă opiniile firmelor participante și trebuie interpretate ca un barometru al percepției antreprenoriale, nu ca o statistică administrativă asupra întregului sector.
Peste jumătate dintre firme spun că situația s-a înrăutățit
Primul indicator oferă una dintre cele mai clare imagini asupra climatului actual. 55,6% dintre firme apreciază că situația lor este mai rea decât cu șase luni înainte, în timp ce 30,6% consideră că a rămas aproximativ neschimbată. Doar 13% constată o îmbunătățire.
Raportul dintre percepțiile negative și cele pozitive este puternic dezechilibrat. Pentru fiecare companie care observă o evoluție favorabilă există de peste patru ori mai multe care resimt o deteriorare. Este primul semnal al unei conduite antreprenoriale tot mai prudente.
Personalul calificat devine o vulnerabilitate structurală
80,6% dintre firme declară că găsesc greu personal calificat, în timp ce numai 16,7% spun că reușesc să identifice relativ ușor oamenii de care au nevoie.
Deficitul de competențe nu mai apare astfel ca o problemă punctuală, ci ca una dintre vulnerabilitățile structurale ale sectorului. Efectele se pot transmite asupra costurilor, termenelor de execuție, productivității și capacității companiilor de a prelua lucrări noi.
Rezultatul pune din nou în discuție relația dintre școala profesională, sistemul de calificare și nevoile efective ale economiei.
Fiscalitatea începe să se vadă în numărul de angajați
Aproximativ 44% dintre firme afirmă că majorările de taxe din sector le-au determinat deja să reducă personalul. O altă categorie importantă afirmă că nu a făcut acest lucru „încă” sau „deocamdată”.
Această nuanță este importantă. Efectele modificărilor fiscale nu se manifestă întotdeauna instantaneu. Companiile încearcă inițial să absoarbă costurile, să reducă marjele sau alte cheltuieli, iar ajustarea numărului de angajați poate apărea ulterior.
Patru din zece firme anticipează reducerea personalului
Privind înainte, 41,7% dintre companii estimează că numărul de angajați va scădea în următorii doi ani. Alte 26,9% se așteaptă la menținerea aproximativă a efectivelor, în timp ce numai 19,4% anticipează o creștere.
Scenariul dominant nu este, prin urmare, unul de expansiune a ocupării, ci de conservare sau restrângere a capacității de angajare.
Investițiile rezistă mai bine decât ocuparea
Imaginea este ceva mai echilibrată în privința investițiilor. 34,3% dintre firme intenționează să mențină nivelul actual al investițiilor, iar 29,6% doresc să îl crească. În sens opus, 25,9% anticipează reducerea investițiilor.
Aproape două treimi dintre companii intenționează, așadar, să mențină sau să crească investițiile. Acest indicator sugerează că apetitul pentru dezvoltare nu a dispărut, chiar dacă deciziile sunt luate într-un climat mult mai prudent.
Antreprenorii au mai multă încredere în propria firmă decât în contextul economic
Unul dintre cele mai interesante rezultate ale cercetării este că 56,5% dintre firme sunt încrezătoare în propria evoluție în următorii doi ani. 35,2% se declară sceptice sau neîncrezătoare, iar 8,3% adoptă o poziție incertă ori condiționată.
Apare astfel o diferență clară între evaluarea mediului și evaluarea propriei capacități. Antreprenorul poate considera contextul economic nefavorabil, dar continuă să creadă că propria companie va reuși să se adapteze. Este un indicator mai degrabă de reziliență antreprenorială decât de optimism economic.
Mai mult de un sfert nu exclude ieșirea din construcții
Majoritatea, 72,2%, exclude în prezent renunțarea la activitatea în construcții. Totuși, 20,4% iau explicit în calcul această posibilitate, iar alte 7,4% o condiționează de evoluția pieței.
În total, 27,8% dintre firme nu pot exclude retragerea din domeniu în următorii doi ani. Pentru companii care au acumulat utilaje, personal, experiență și relații comerciale, disponibilitatea de a lua în calcul ieșirea reprezintă un indicator important al nivelului de presiune resimțit.
Principalele riscuri vin din afara companiei
Cele mai frecvent indicate riscuri pentru următorii doi ani sunt lipsa lucrărilor și contractelor – 22,2% și instabilitatea economică, politică sau legislativă – 22,2%.
Urmează neîncasarea facturilor, blocajele financiare și lipsa lichidităților, cu 18,5%, respectiv taxele, costurile și presiunea asupra profitabilității, cu 17,6%.
Imaginea este relevantă: antreprenorii sunt preocupați mai puțin de capacitatea tehnică de a executa lucrări și mai mult de existența acestora, încasarea lor și predictibilitatea mediului în care funcționează.
Cash-flow-ul, personalul și taxele formează triunghiul principalelor dificultăți
Atunci când firmele au fost rugate să indice principalele dificultăți cu care se confruntă, 41,7% au menționat întârzierile la încasări, facturile neplătite sau problemele de cash-flow.
37% reclamă lipsa forței de muncă, iar 31,5% indică fiscalitatea ridicată. Creșterea costurilor și lipsa lucrărilor sunt fiecare menționate de aproximativ o cincime dintre companii.
Construcțiile se confruntă astfel cu o presiune cumulativă: firma trebuie să găsească personal, să suporte costuri mai mari, să obțină lucrări și apoi să se asigure că lucrările executate sunt plătite la timp.
Aproape o firmă din cinci vede un risc real de faliment
Majoritatea companiilor, 72,2%, apreciază că riscul de faliment în următorii doi ani este inexistent, foarte redus sau redus.
Totuși, 19,4% consideră că există un risc moderat, ridicat sau foarte ridicat, iar alte 8,3% nu îl pot evalua clar.
Nu avem, așadar, percepția unui colaps generalizat al sectorului, dar există un nucleu consistent de vulnerabilitate: aproximativ o companie din cinci vede continuitatea activității ca fiind expusă unui risc economic semnificativ.
Construcțiile românești rămân dependente de piața internă
88% dintre firme își desfășoară activitatea numai în România, în timp ce doar 11,1% prestează servicii sau execută lucrări și în afara țării.
Nivelul redus de internaționalizare înseamnă că majoritatea companiilor sunt direct dependente de ciclul investițional românesc. Atunci când cererea internă încetinește, posibilitatea compensării prin lucrări pe piețele externe este limitată.
Un antreprenor din cinci nu exclude plecarea din România
77,8% dintre respondenți nu iau în calcul părăsirea României în următorii cinci ani. Totuși, 17,6% iau explicit în considerare această variantă, iar alte 4,6% o condiționează de evoluția situației economice.
În total, 22,2% nu exclud plecarea. Pentru antreprenori care dețin active, companii, angajați și relații comerciale locale, o asemenea proporție este relevantă și indică existența unei nemulțumiri care depășește dificultățile curente ale unei singure firme.
Criza energetică este percepută predominant ca o problemă de guvernanță
63,9% dintre respondenți plasează principala responsabilitate pentru criza energetică în zona Guvernului, statului, autorităților sau clasei politice.
Doar o proporție redusă indică în primul rând Uniunea Europeană sau factori geopolitici și internaționali.
Din punct de vedere sociologic, răspunsul este relevant nu doar pentru politica energetică, ci și pentru relația dintre antreprenori și instituții: indică existența unui deficit important de încredere în capacitatea administrației publice de a gestiona predictibil domenii strategice.
Cine a răspuns Barometrului
Profilul respondenților este predominant matur. 39,6% au între 45 și 54 de ani, iar 23,6% între 55 și 64 de ani. În total, 63,2% dintre cei care și-au declarat vârsta se situează între 45 și 64 de ani.
Vârsta medie este de 51,4 ani, iar mediana de 51 de ani. Doar 4,7% dintre respondenți au sub 35 de ani.
Prin urmare, opiniile surprinse provin în principal de la persoane cu experiență profesională și antreprenorială îndelungată, care au traversat mai multe etape economice ale sectorului.
Concluzie
Barometrul Construcțiilor 2026 nu descrie un sector prăbușit, ci un sector care rezistă sub o presiune tot mai mare. Aceasta este probabil cea mai importantă concluzie a cercetării.
Antreprenorii continuă să investească și majoritatea cred în viitorul propriilor companii, însă semnalele de avertizare sunt numeroase: deteriorarea situației firmelor, deficitul de personal calificat, presiunea fiscală, intențiile de reducere a numărului de angajați, problemele de cash-flow și lipsa predictibilității.
Există astfel un contrast puternic între reziliența antreprenorului și fragilitatea mediului în care acesta trebuie să funcționeze. Companiile încearcă să se adapteze, dar o economie nu poate cere la nesfârșit mediului privat să compenseze prin efort propriu instabilitatea, lipsa de personal, blocajele financiare și schimbarea permanentă a regulilor.
Mesajul transmis de Barometru este unul clar: sectorul construcțiilor are încă resurse pentru dezvoltare, dar are nevoie de predictibilitate, stabilitate fiscală, plăți la timp, investiții constante și o politică serioasă de formare a forței de muncă. Menținerea încrederii antreprenoriale depinde tot mai mult de capacitatea mediului economic și instituțional de a transforma această reziliență în dezvoltare, nu doar în supraviețuire.
